Sunt multe locuri unde arhitectura se intalneste cu fotografia. Eu zic ca unul in plus conteaza!
duminică, 12 noiembrie 2017
marți, 7 noiembrie 2017
PICTORIȚA
Intuind o bogăție de culori, ceva vrednic de a fi surprins si pus pe pânză, un peisaj de toamnă, mi-am pregătit de cu seara șevaletul, panze, peneluri, culori, ma rog...tot ce mi-ar fi trebuit sa ma ajute sa adun culorile, umbrele si luminile.
Noaptea nu a fost sfetnicul cel bun. Și asta pentru ca am tras cu urechea la foșcăiala frunzelor. M-am legănat deodată cu zefirul printre mesteceni si fagi, brazi si molizi.
M-am trezit inaintea ceasului, am ieșit pe prispă inaintea zorilor. Am dat sa-mi iau trusa de pictură. Ma invârt de-a stanga, ma răsucesc de-a dreapta. Geaba. Nu-s. Rastorn casa cu hornul in jos. Ioc.
Am invațat de mult să nu incerc sa explic...inexplicabilul. Așa ca am luat-o prin livadă, prin rouă, spre pădure, spre dealuri. M-am dus la intâlnirea cu sărbatoarea culorilor cu.... mâna goală.
Ostenit si încântat m-am intors la asfințit. Am imbucat ceva si am căzut rapus.
Mult după rasarit m-a trezit sunetul ploii strecurate printre frunze. Am ieșit pe prispă, cu gandul ca tocmai mi-am ratat picturile, că frunzele s-au scuturat si s-au gârbovit sub coroanele goale.
Așa si era.
Am gandit sa ma consolez cu o cafea. Intru. Pe pereți o sumedenie de pânze, toate pictate. Toate savarsite. Mă frec la ochi. Cu inexplicabilul. Revin cu găndul la cafea si mă duc sa o fac.
Pe masă un bilet:
" Mă scuzați ca am dat iama in culori. Ceea ce v-am lăsat in dar.... sper să răsplatească deranjul. Mai trec in anul viitor. Cu stimă, Toamna"
luni, 6 noiembrie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)